Mai sunt câteva veri

Magda Isanos

Mai sunt câteva veri
de trăit sub soare.
Câteva cântece şi tăceri

roditoare.

Câţiva strălucitori
ani de ramură verde şi flori.
Câteva popasuri cu sfat
şi vin în pahare de turnat.

Câteva sărutări mai sunt,
până la sărutarea ta, pământ.
Nu vă certaţi, prieteni drumeţi,
pentru nălucirile-acestei vieţi.

 

 

Nu sunt ce par a fi (fragment)

Nu sunt ce par a fi –

Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…

 

Antiteze

Radu Gyr

N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi;
surâd numai acei care suspină
Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai
cu mâna ta n-ai unge răni străine
N-ai jindui după frânturi de rai
de n-ai purta un ciob de iad în tine.

Căci nu te-nalţi în slăvi până nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară.
Şi dacă-nvii în zâmbetul de azi
e c-ai murit în lacrima de-aseară.

 

Târziu de tot Te-am iubit

“Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu înafară, şi eu acolo, înafară, Te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat după Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta.”