RSS

Recompunere

Raluca Chiriță

Ploi de petale cad din tinere ramuri,
Se-aștern agitat pe limpede geamuri,
Sunt tinereți, ce nasc dulci fiori...
Vreau să mă recompun din flori.

Norii cern picuri mari de ploaie
Și vânturile ramuri îndoaie.
Mă năpădesc mii de gânduri...
Vreau să mă recompun din fluturi.

Aud glasul serii târzii,
În vacarmul încărcat de iluzii.
Sunt amintiri vechi și ele…
Vreau să mă recompun din stele.

Îmi plec genunchii sub crugul ceresc
Și totul în juru-mi devine firesc.
Cu mii de victorii și-nfrângeri...
Vreau să mă recompun din îngeri...
 

Cântec în stil naiv despre ființă și părere

Petru Creția

Nimic nu are în sine puterea
De a fi mai mult decât este
Atuncea când este, în forma-i deplină,
Tot ce poate fi.

Aproape tot ce trăiește încearcă
Să fie cumva altfel decât este
În golul amar dintre tot ce ar vrea
Și nu poate fi.

În vorbe e răul, în gesturi deșarte,
În tot ce pare a fi și nu este,
În biata minciună jucată în lume
Crezându-se-a fi.

Vrem să părem și să fim mai adânci decât suntem,
Mai puternici, mai mari și mai buni decât este
Dat firii noastre și slavei, mai grei de iubire
Decât știm a fi.

Dar toate acestea fac parte din lume,
Iar hula nemilei un greu păcat este
Al oricărui gând care judecă lumea
Cum nu poate fi.

Căci mulți muritori trăiesc din puterea
De-a trăi în părere și de-a crede că este
În ele, sub lună, mai mult decât poate
Într-adevăr fi.

Coboare îndurare
În lumea pieirii
Peste veacul făpturii,
Peste tot ce este
Greul de a fi.

 

Dragostea mea

Magda Isanos

Eu știu că tu nu meriți dragostea
și-mi place totuși să ți-o dăruiesc;
dar parcă bolta merită vreo stea,
și totuși câte-ntr-însa s-oglindesc…

Nu meriți iarăși clipele de-acum
și gândurile bune câte ți le-am dat,
dar parcă merită noroiul de pe drum
petalele ce peste el s-au scuturat?

Iubirea însă e ca soarele,
care rămâne pururea curat
și după ce -milos- i-a sărutat
leprosului, pe uliță, picioarele…

 

Maică a luminii

Ștefan Viziteu

Alungă-mi, Maică, negura deasă
așezată pe sufletu-mi ars,
să văd peste solzii ce ochii-mi apasă
ca Saul din Tars.

Mângâie tu, cu mângâiere lină
inima mea învolburată
și ca-n Ghetsimani, în grădină
revarsă lin pace, Preacurată.

Arde-mi cu jarul iubirii
cărbunii din suflet de lut
și-n necurăția privirii
dă-mi simplitatea lui Ruth.

Odihnește-mi tu trupul
ce-n tremur de păcat se-aprinde
ca în roire stupul.
Cu palma ta mă cuprinde.

Întoarce-mi privirea spre tine, cea bună,
-Maică-a luminii de viață
cum spre-un far se-ndreaptă un vas în furtună
căci mă pierd, privind la păcatu-mi, în ceață.

Îmbracă-mă, Maică,-n iubire
și scoate-mi din palme toți spinii.
Alină și mângâie-mă-n nemărginire –
Maică a mea, Maică-a luminii.

 

Primăvară cu gutui

Ștefan Viziteu

E toamnă în cer
și cerul e în mine
ca roiul de albine.

E toamnă pe pământ
și ca un veșmânt
învelește trupul de humă.

E  toamnă în mine
și mii de rubine
sunt frunzele de cireș.

E toamnă în cer
și păsări zburând parcă pier
în văzduhul reîntoarcerii.

E vis ruginiu și e plinătate,
sunt bucurii și galbene șoapte
ca într-o poveste de dragoste.

E toamnă de lumină
ca un asfințit cu miros de rășină.

E toamnă și parcă spui
că toamna-i doar o primăvară cu gutui.

 

și toate acestea

Marius Iordăchioaia

Și toate acestea doar
ca să începi să respiri….

toate suferințele acestei vieți
toate eșecurile tale și loviturile
pe care ți le-a dat lumea
toate necazurile și strâmtorările
prin care ai trecut

nu erau decât
mâinile lui Dumnezeu
apăsându-ți sufletul
căzut

încercând
să-l facă din nou să
respire…

să respire iar
dragostea care a făcut
aerul
și lumea și
omul….

 

la liturghie

Marius Iordăchioaia

stau în biserică și aștept
Dragostea

o aștept din noi toți
cei ce suntem aici
ca din adâncul unei păduri

o aștept ca pe
un Leu de Lumină
care se scoală
din toate inimile odată
ca din culcușul său de iarbă

aștept
Sufletul nostru comun

să se ducă să mănânce și să bea
din Potir
cu buzele fiecăruia
dintre noi…

ca
mai puternic și mai agil să vâneze și
să ucidă
în lăuntrul nostru
tot ce încă ne mai desparte…

stau în biserică și aștept
ca până la sfârșitul liturghiei
Dragostea să ne mănânce și să ne bea viețile

și să ne-o lase în loc
pe a ei…

 

Vino Doamne Duhule Sfinte

Marius Iordăchioaia

 

Doamne Duhule Sfinte
Vino și mă ia
Vino Doamne și mă ia
Din mine însumi
și din viața mea

Vino Doamne și mă scoate
Din tot ce-am trăit
ca din veșnica moarte

Vino și mă ia
din gândurile mele
ca din morminte
Vino Doamne Duhule Sfinte
Și mă få iar copil
curat și cuminte

Și-apoi cu Numele
Domnului Iisus
coboară-mi în inimă
Ierusalimul de Sus…