RSS

Arhive pe categorii: Valeriu Anania

În singurătăţi

Valeriu Anania

Suflete, te-am luat aici cu mine,
în singurătăţile senine,
unde nu-i aproape, nici departe,
nici fiorul gândului de moarte.

Moartea a murit de mult în noi;
zarea depărtărilor s’a scurs şuvoi
şi din toate-acestea au rămas
doar întinderile albe, fără glas.

Suflete, de vezi cumva o stea,
cea mai palidă din câte sunt cu ea,
unde sferele îşi încetează cântul,
suflete, acolo e pământul.

Oamenii domnesc, dar nu-s stăpâni,
ci sunt sclavii zilelor de mâni;
cântecele lor sunt doar scântei,
căci ei cântă numai pentru ei.

Ei nu au văpăi clocotitoare
să topească-a zărilor strânsoare;
dincolo de ei nu cunosc zbor
şi de-aceea cântecele mor.

Suflete, te-am luat aici cu mine,
în singurătăţile senine,
să’nchinăm Stăpânului din stele
zvon din zvonul cânturilor mele.