RSS

Arhive pe categorii: Tatiana Stepa

Fii lacrimilor tale

Tatiana Stepa

Rece suflă vânt în albia secată
Soarele-a ars grâul ce noi l-am scos din piatră
Și nu lăsa Maicuță să pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.

Și vine ploaie mare și focul o să-l stingă
Și cine-n suflet iarăși odaia o s-aprindă?
Și nu lăsa Maicuță să pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.

Și vine noapte deasă și drumul ni-l ascunde
Ca singuri să patrundem padurea numai umblet.
Și nu lăsa Maicuță să pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.

Și vine apa mare și podul ni-l dărâmă
Și mult prea larg e râul ca tu să-ntinzi o mână
Și nu lăsa Maicuță să pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.

 

Dă, Doamne, iarnă!

Tatiana Stepa

Împarte Doamne cu mine durerea
Din lacrima care Te strigă
Şi dă-mi alinarea şi dă-mi mângâierea
Împarte cu mine durerea.

Împarte Doamne cu mine tăcerea
Ce noaptea se lasă pe ploape
Când somnul sau moartea sunt tot mai aproape
Împarte cu mine tăcerea.

Dă Doamne iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai ştie nimeni de mine.

Împarte Doamne cu mine trădarea
Cu care mă acoperiră
Şterge-mi din lacrimă chinul şi sarea
Împarte cu mine trădarea.

Împarte Doamne cu mine minciuna
Zvârlită pe singurătate
Şi linişte pune acum peste toate
Împarte cu mine minciuna.

Dă Doamne iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai ştie nimeni de mine.

Împarte Doamne cu mine iubirea
Risipa ursită risipei
Şi lasă uitarea la marginea clipei
Împarte cu mine iubirea.

Împarte Doamne cu mine tristeţea
De-aţi pune pe umeri povara
Durerii, tăcerii, minciunii, trădării
Împarte cu mine tristeţea.

Dă Doamne iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai ştie nimeni de mine.