RSS

Arhive pe categorii: Ioan Alexandru

Iubirea

Ioan Alexandru

Părtaşi suntem multor iubiri
Una singură e împlinire
Celelalte numai presimţiri
Până dăm în inima de Mire

Impodobit cu-nfăţişarea Lui
Dinspre înviere răsărindă
Pe cât în lacrimile orişicui
Voi răvni iubirea să-si aprindă

Ce exista să iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Să rodească-n cele care nu-s
Răsăritul ce le aparţine

 

Psalm

Ioan Alexandru

Oriunde plec Tu eşti mereu cu mine
Unde-aş fugi să nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vin să mă ruine
Nelegiuri cu câte te-am străpuns

De faţa Ta nimic nu mă ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are îndestule unde
Să-mi dea odihna nemarturisit

Nici lacrimile nu mă mai încearcă
De teama Ta şi ele-au amuţit
Pounca-ai pus în toate să mă-ntoarcă
Să mă predea unde te-am pângarit

Stiu ca o faci din mila Ta cea mare
Ce nu îti dă odihna să mă uiţi
Sa-mi treacă zilele fără lucrare
Cu faţa Ta de-acuma mă confrunti

 

Lumină lină

de Ioan Alexandru

Lumină lină lini lumini
Răsar din codri mari de crini
Lumină lină cuib de ceară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de lumi venind
Şi niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine Te-aşteaptă Te iubeşte
Iubindu-Te nădăjduieşte
Că într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină
Cine primeşte să Te creadă
Trei oameni vor veni să-L vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codri mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Şi lumile-au pierit din zare
Au mai rămas din veghea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Înstrăinându-i pe străini
Lumină lină nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi sărăcit
Cel plâns şi cel nedreptăţit
Şi pelerinul însetat
În vatra ta au înnoptat
Lumină lină leac divin
Încununându-l pe străin
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină – Logos sfânt