RSS

Arhive pe categorii: Daniel Turcea

Puritate

Daniel Turcea

Cămara unde Mirele
s-a-nveşmântat în trupul
ţesut din Preacurata
trăire

O, puritate,
iată un om, o Fecioară
cum trăia,
neştiută,
nimeni nu putea crede, nu putea visa
nu putea dori
ca un om înaintea căruia
îngerii se smeresc
Îl va naşte
pe Dumnezeu.

Braţele tale
L-au legănat,
ochii tăi înlăcrimaţi
de iubire
şi teamă

I-au văzut Faţa de Prunc,
I-au cuprins necuprinsa-I Lumină.
O, puritate,
numai tu poţi întrece pe îngeri,
numai tu puteai sta
în mijlocul unui asemenea foc
ca-n mireasmă şi-n rouă.

O, nevinovăţie,
numai tu nu poţi fi învinsă
de nimic, pe pământ.

 

Zbor

Daniel Turcea

cerul
e o pasăre
în Dumnezeu

 

Rouă

Daniel Turcea

cu sete beau
făptura Ta, de rouă

 

Racla de lumină

Daniel Turcea

viaţa-mi
puţină
trupul
îngândurat
îngroapă-le
vii
în lumină

de-ar muri
tot ce nu e
în mine
curat

ţărâna
şi gândul
preaiubind
le sfinţeşti

să nu mai ştiu
să nu mai ştiu

dacă mai sunt
sau doar Tu eşti

viaţa-mi
puţină
trupul
îngândurat

uşor
mi le-ngroapă
de vii
în lumină

 

Rugăciune

Daniel Turcea

I.
Rugaţi-vă
pentru mine, rugaţi-vă,
biruitorilor, fericiţilor.
rugaţi-vă în lumină
în har
şi în adevăr
să-ncep
eternitatea
ascultării lui Dumnezeu
a vieţii în Dumnezeu
a rugăciunii
iartă-mă,
Te-am căutat în petale, în chipul
cel mai frumos, am crezut
că erai
în clipa cea scrisă
Te iubesc dar prea puţin,
Dă-mi să Te iubesc
cu întreaga-mi
fiinţă!

II.
Tu
Cel care, întreg
locuieşti în mine, acum
străin mie,
lasă doar
razele Tale
să strălucească în inima mea.
învie sufletul meu
cel pustiit
cum din piatră ai izvorât apa cea vie.
Doamne,
eu sunt orbul, deschide
ochi cei din taină ai inimii,
sunt cel mai ticălos dintre oameni
-lepra păcatului acoperă sufletul meu-
Curăţeşte-mă!
Ajută necredinţei mele…

 

Tu

Daniel Turcea

lasă, dacă nu iubeşti
cuvintele să-ngheţe nerostite

chiar dacă nu vei înţelege pînă la moarte, crede-mă
oricine ai fi, eşti nepreţuit
o iubire de peste moarte, neomenească dragoste,
îndumnezeind
a deschis cerurile pînă la ultima suflare
ca tu să primeşti în potirul
inimii tale – cum cerul
nu poate cuprinde, nici spune
ca tu să înveţi să nu mai
mori, niciodată

 

Întruparea

Daniel Turcea

picătura
cea din rouă
nimeni n-o vedea cum vine

numai raza
negrăită
din vechime

adâncime
pogora într-însa
rază

de departe
din vechime

ce atinge
înviază

 

Balada păsării

Daniel Turcea

vie Lumină
venind, pe cale

inima-mi cere
pasăre lină

sufletu-n lacrimi
vrea, fără vină

numai să-l apere
numai să-l poarte

sus
peste moarte