RSS

Arhive pe categorii: Eusebiu Camilar

Cu cât prezentul

Eusebiu Camilar

Cu cât prezentul urcă spre viitor, șuvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rămânem noi!

Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,
Demult antichitate va fi acest trecut!

Ades mi-aud în vine, de cine știe când,
Materia sau timpul necontenit pulsând:

Mai pure decât spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipă se nasc atâtea lumi…

Mărire, armoniei din cer și din genuni!
Pãtrunde bine tâlcul acestor succesiuni:

Alături de furnică și munte colosal,
Esti parte din solemnul poem universal!

Prin inimă, regretul să-ți treacã mai usor,
Ca prin adâncul mării o umbră de cocor…

 

Creanga inimii

Eusebiu Camilar

Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez şi gem,

Căci ştiu atât de bine că din acelaşi lut
Şi trupul meu şi Calea Lactee s-au făcut,

Că din aceeaşi piatră cândva am scăpărat
Luceafărul de ziuă şi ochiul meu curat,

Şi nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să ţin pe creanga asta şi universul tot…

Îl port pe creaga asta întinsă uşurel,
Cum port lumina lumii în piatra de inel,

Şi pare universul imens şi uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de uşor,

Şi-l simt pân’ la durere şi imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.