RSS

Arhive pe categorii: Alexandra Chelariu

Cum așa

Alexandra Chelariu

Pe cer o Stea
Pe pământ inima mea
În cer e Dumnezeu
Eu pe pământ
În cer e veșnicie
Pe pământ – toamnă brumărie
În cer e bucurie
Pe pământ căutare vie
La Cer se suie ruga
Pe pământ plânge sluga
Sub cer e pământeanul miluit cu suflare vie
Iar mormântul ar fi
ușa spre devenire..urcuș în veșnicie.

 

Răscruce

Alexandra Chelariu

Cum poți vorbi despre tăcere decât tăcând,
cum poți vorbi cu mine Doamne
cel ce sunt mormânt –
gol, golit de orice simțământ
că mintea se pleacă doar înspre pământ
scurmând cu unghiile până la sânge
nimica înțelegând…

Cum poți vorbi despre iubire decât iubind,
cum să văd lumina din viața pusă în făpturile Tale Doamne
cel ce sunt întuneric –
adânc, adâncit de multă nesimțire
că inima se pleacă doar înspre pătimire
zvâncnind frică, neiubire și incă neiertare
nimica folosind…

nu știu să iubesc curat
și nici credință eu nu am
dar Doamne, ajută necredinței mele!
Și din Iad, Tu, mă ridică pe mine.

 

De toamnă

Alexandra Chelariu

Îmi răsai toamnă.. un cer adânc
Ce mă uimește!

În culori pastelate pictat
De soarele pârguit în amurg
Și trezești glas violoncelului uitat.

Îmi răsai toamnă o aromă puternică
Ce mă trezvește!

Tămâie în glasuri de clopoței
Cu mir în șiruri de rugăciuni
Și dai urcuș, treptelor, ce au intimidat

Iar din înălțimea boltei Cerului de albastru clar
Îngerii, ne zic, duios privind:
Contemplați voi cursul ei pe acel pământ
Însă aici, în Rai, e cu mult mai mult!
E o toamnă ca de-o primăvară,
Iar păsările, trilurile, nu și le mai opresc nicicând.
E fior, e uimire, e glas cu adiere ce vibrează de Dragoste și Har!

 

Ce sunteți voi stele?

Alexandra Chelariu

Sclipiri vesele de ochi de îngeri,
Salbe de cântări de heruvimi?

Sau poate…
Sclipiri ai fulgilor din aripi de serafimi?

Ori…
Picuri de argint agățate de lună-
Din apusul razelor de soare?

Cumva…
Puncte incadescente de iubire
Nestinse de dăinuirea lor în nemurire?

Poate…
Țurțuri atârnate ce imortalizează-
Trilurile de ciocârlii
Cu care văzduhul cuceresc?

Eventual…
Felinare aprinse, agățate-n veșnicie
Sugerând al bolții cerului mister-
Pe care-l cântă greierii pe pământ
Cu privighetorile concurând?

Frumuseți unice, mii de mii!

 

Soare

Alexandra Chelariu

Soare, minge de aur topit
din a rugăciunilor
sfinților ce noaptea n-au dormit

Soare, incadesecență pe bolta cerească
din a cântecelor
păsărilor cu cântare îngerească

Soare, sideful mărgăritarelor
din a slăvirilor
copiilor ce inocent iubesc

Soare, cupă cu mană spre viață
din a iubirii
Hristosului ce ni S-a jertfit

 

Alexandra Chelariu

Lasă-ţi povara ta aici, în braţele Mele
Şi lasă-Mă să te mângâi cu mâinile Mele.

Nu mai zice atata NU!
De atâta timp Eu te aştept!
Şi vino, ostenit nedumerit, aşa cum eşti acum
Zbuciumul să ţi-l opresc.

Dezveleste-ţi pieptul tău
Şi în el lasă-mă să pătrund Eu
Inima – o fărâmă vie
E-nconjurată de atâția spini
Ce o strâng aşa de rău,
Scoţând picuri de argint
Şiroind pe lângă spin
Străbat zarea de stele
Ce-n neant, pierdut privesc…

Ssst…
Ce strigăt se aude?
Potolind ecoul de durere?
Glas de harpă melodioasă,
Şi raze soare prin fereastră
Sclipiri de lumini îşi revarsă,
Valuri pline de mângâiere
Să aştern de acum în chipui tău.
Asta -ţi dăruiesc!
dragul sufletului Meu!

 

Să-ţi spun..

Alexandra Chelariu

Să-ţi spun –

Că sufletul iar cu păienjeniş ţesut e plin
Şi mă cuprinde mult suspin
Ca pic de lumină nu mai cuprind
Şi din rana Ta cu atâta chin
Mai scot brutal câte un spin.

Mă întorc şi văd cum proaspăt sângerează
Oarbă, mă împotrivesc să văd –
Cum am fost şi eu partaşă!
Apoi, când solzii cad,
Mă tânguiesc şi caut
şi cer Iubirea în Iertare să îmi dăruieşti.