RSS

Arhive pe autori: cenaclultalpalari

ultima migrație

Marius Iordăchioaia

Azi, în amurg, un stol de rândunele
în seninul de dincolo încet se-ntorcea
trecând din albastrul zărilor grele
în albastrul icoanei din camera mea

și din trecerea lor mi-a rămas în vers
oboseala aripilor care mi-au spus
că doar o țară caldă mai e în univers
și-aceea e iubirea lui Iisus…

Azi, în amurg, un stol de rândunele
se-ndepărta cu-n zbor aproape mut
în cerul icoanei și-al inimii mele
spre dragostea din care ne-am născut

 

poezia

Marius Iordăchioaia

”Cu deschiderea spre poezie, a început o eliberare a spiritului, o intuire a acelui altceva.”(Păr. Alexander Schmemann – JURNAL)

Multă vreme i-am spus ”poezie”
deși era doar un bec care pâlpâia
undeva în adâncul ființei mele
pe culoarul inimii spre altceva…

dar am aflat ce-i poezia într-o noapte
care totuna cu moartea părea…
când am văzut că lumina cuvintelor
era mai vie decât viața mea….

 

viața în care cred

Marius Iordăchioaia

coboară
din cerul sufletului tău
și merge
spre sufletul
aproapelui…

dacă vrei s-o oprești
pentru tine,
o răstignești.

dacă stai pe cruce
pentru ea,
continuă să
vină….

coborând
în tine
din cer
ca să-l ducă
acolo
pe
aproapele…

 

nemurire

Marius Iordăchioaia

deși acum mi-e inima
bocnă de spaimă
pâlpâie totuși în ea o
scânteie de bucurie:
cea din Ochii care se uită
din adâncul inimii mele
în Ochii din adâncul inimii
tale…

 

cântec de dragoste

Marius Iordăchioaia

și azi voi trăi așteptând dimineața
lângă fereastra din adâncul tău…
din viața mea să ies ca din orbire
când va veni la tine Dumnezeu….

voi fi tot aici dar nu voi mai scrie…
vom sta împreună dar nu vom vorbi…
ci vom lăsa lumina Lui să fie
în loc de tot ce am putea noi fi…

 

studiu biblic

Marius Iordăchioaia

Nu știu ce vrea să spună Iisus
dar din cuvintele Lui rămâne
o lumină în inimă….

ca și cum din tot ce ți-a spus cineva
ar fi rămas în tine
doar iubirea cu care
ți-a vorbit…

 

și eu, prieteni

Marius Iordăchioaia

și eu merg pe apă… când plâng
cu lacrimi ce curg spre Hristos…
grabnic și eu în furtună mă frâng
când ochiul spre mine-i întors…

și eu ies din moarte îndată ce strig
spre malul din cer, nu din lume…
și iar îmi coboară inima-n frig
când nu chem iubirea pe Nume….

și eu sunt zilnic scos din mormânt
de Mâna întinsă de Iisus în cuvânt…
și eu, prieteni, mereu mă scufund
în marea pe care n-o plâng…

 

înțelegere

Marius Iordăchioaia

eu cad întruna. și Tu
întruna mă ierți.
parcă împreună am fi
o pereche de aripi.

cu care zboară
iubirea.