RSS

Arhive pe categorii: Mihai Codreanu

Solul Golgothei

Mihai Codreanu

Iisus veni şi-n casa mea-ntr-o seară:
Era-ntr-un tainic şi suav apus
Si-am stat în casă singur cu Iisus
Și-afară era blondă primăvară.

Atunci mi-a spus cu vocea Lui cea clară
Că oamenii sunt buni, deşi ei L-au dus
Să-L bată-n cuie pe Golgotha sus,
Fiindcă i-a iubit din cale-afară.

Și mi-a mai spus că poate fi iertat
Chiar Iuda, ce-L vându c-un sărutat,
Ca să-şi sporească cu treizeci arginţii.

Apoi, plecând, din prag mi-a spus aşa:
Comoara sufletului, ca şi-a minţii,
E să iubeşti pentru-a putea ierta.

 

Cum doarme diamantul

Mihai Codreanu

Nu te-ngrozi, poete, de durere
Și nu fugi de dânsa niciodată :
Ea face poezia mai curată
Și-i dă o mai statornică putere.

Tu n-ai avea în vers o adiere
Atât de caldă și de parfumată,
De n-ar veni din zarea-ndepărtată
Pe-a suferinţei rază de mistere.

În piept suspinele când se frământă,
Pe liră dulce, tot mai dulce cântă
Și-n melodii durerea-şi ia fiinţă.

Iar gemetele-s armonii pe strune, –
Căci poezia doarme-n suferinţă,
Cum doarme diamantul în cărbune.