Rugă pentru ultima rugă

Ion Minulescu

Dă-mi Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot intra-n Ierusalim şi eu, cândva,
Ca şi Hristos, călare pe măgar,
În înflorita lună-a lui florar!…

Dă-mi bucuria să mă văd trădat
Ca fiul Tău –
De Iuda sărutat –
Şi, ca să-mi pot îndepărta sfiala,
Dă-mi buzele Mariei din Magdala…

Cum nu sunt decât scribul cărturar,
Dă-mi, Doamne, spor la minte –
Nu lipsă la cântar…
Ia-mi inima şi-aruncă-mi-o la câini,
Şi-n locul ei dă-mi patru ochi
Şi zece mâini…

Dă-mi zborul rândunicii peste mări,
Să-mi ducă scrisul dincolo de zări,
Şi-n ciocnetul de cupe –
La beţie –
Dă-mi darul să schimb vinu-n apă vie.

Dă-mi învierea morţilor din mine
Să-mi pot lega viaţa, prin ea, numai de Tine –
Nu să-mi reneg stăpânul, ca Petre-n sărbători,
Când va cânta-n ogradă cocoşul de trei ori.

Iar dac-o fi să mor şi eu, ucis
De cei care n-au înţeles încă ce-am scris,
Dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot muri, ca şi Hristos, pe Golgota!…

 

Cu noi e Dumnezeu

Adrian Păunescu

Azi lumină din lumină
Pământu-n trupuri ne e greu,
Dar e ușor cand se închină:
Cu noi e Dumnezeu.

Am ostenit de atâta noapte
Dar vom ieși din defileu
Pentru lumina sfintei șoapte:
Cu noi e Dumnezeu.

Nu suntem niște animale
Cu suflet amânat mereu
În noi e mila și e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.

Luați lumină din lumină
Paharuri curg din minereu
Credința noastră e creștină
Cu noi e Dumnezeu.

 

Umbra

Adrian Păunescu

Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu

Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă

Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atât
Mă satur cu-o umbră şi-atât

Şi sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborât
Tu umbră tăcută şi dragă
Aşează-ţi fularul la gât
Aşează-ţi fularul la gât

O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atâta de rău că e bine
E-atâta de mult da că e nu

Bacovia-şi iese din sine
Şi râde în „a” şi în „u”
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu
Şi umbra aceea eşti tu