Iertare

Te-am văzut de atâtea ori și tot de-atâtea Te-am uitat

Mi-am dus în continuare mersul pe o cărare cam pustie

Tu ai udat-o cu lacrimi, pentru fiecare păcat

Eu… am trăit fără iubire

Și nu te-am auzit strigând când cuiele Ți le-au bătut pentru a mea rătăcire

Crescând în număr rănile, iar eu… tot în neștire

Dar când puterea Ți-ai lăsat-o, să mă trezești, știu bine,

Am înțeles că drumul meu pustiu oricum ducea spre Tine.